Libertate pentru suporteri. Enunţ corect. De libertate pentru fotbal, ce ziceţi?
Mai multe gesturi ale oamenilor din fotbal către suporteri. Scrisori de împăcare, pacte de neagresiune, declaraţii de bune intenţii. Pentru turbulenţi, poliţia a pregătit o sală de vizionare cu plasmă HD şi scaune ergonomice. Totul pentru ca ei, micuţii, să fie mulţumiţi. Fiindcă, ştiţi ceva? E mult mai confortabil să fii microbist decît participant activ un meci. Stai pe un scaun în tribună, îţi exerciţi dreptul democratic la liberă exprimare, înjuri, strigi, compui măscări în metru antic şi medieval, fluieri, îţi descarci surplusul de adrenalină, fuck, fuck off, fuck in, dacă ai puţin noroc te baţi niţel şi cu forţele de ordine, şi cu galeria adversă, şi cu fătălăii de prin staţiile de metro şi tramvai care nu pricep o iotă din chestia asta numită fenomenul ultras.
V-aţi enervat, aşa-i? Că ultrasul e iute la mînie şi nu-i place să-i pui oglinda în faţă. Totuşi, dacă nu vă cer prea mult, încercaţi să citiţi pînă la capăt! Aceasta nu e o epistolă sentimentală cum a scris Stoichiţă către nişte tipi care şi-au închipuit că îl umilesc. Fiţi foarte atenţi, acest om căruia i-aţi aruncat în faţă că este sluga lui Becali s-ar putea să aducă titlul în Ghencea după ani şi ani în care din exerciţii de demnitate nu au ieşit decît nişte locuri în preajma podiumului! Aşadar, dragii mei:
Aveţi drepturi, dar nu aveţi toate drepturile din lume!
Da, fără voi fotbalul e mai nesărat, îşi pierde farmecul, rotunjimea şi dimensiunea populară,
dar am impresia că ai început să confundaţi calitatea de suporter, de ultras moderat sau ultras taliban cu aceea de minoritate exceptată şi alintată. Ştiu că viaţa de suporter nu e uşoară, ştiu că vă urcaţi în trenuri mizerabile noaptea şi ajungeţi la locul faptei în dimineaţa meciului, nemîncaţi, obosiţi, că după fluierul final o luaţi de la capăt, ştiu că poliţiştii şi stewarzii nu sînt cele mai inteligente fiinţe din lume, nu e un secret pentru nimeni că pedepsesc la grămadă atunci cînd se întîmplă ceva rău, voi ziceţi că vă provoacă, ce-i drept e că şi voi îi provocaţi pe ei.
Ştiu toate astea, toată lumea le ştie, inclusiv patronii aceia pe care îi detestaţi, de cele mai multe ori pe bună dreptate.
Ştim, ştiţi. Ştiţi că urmează un retur greu. Un retur în care vom fi şi mai nervoşi şi mai obosiţi decît de obicei, fiindcă în joc e o miză uriaşă, despre care pot să vă spun un singur lucru. Nu va poposi în buzunarele noastre. Hai să încercăm ceva foarte la îndemînă! Să ne uităm la fotbal împreună. Daţi-le o şansă celor care îmbracă tricourile echipelor voastre. Priviţi mai mult spre gazon şi mai puţin spre tribuna oficială. Veţi observa că, nebăgaţi în seamă, toţi mogulii, latifundiarii şi elefanţii aceia fumători sau nu de trabuc îşi vor pierde treptat din greutate. Ei se vor face din ce în ce mai mici, iar mingea, jucătorii şi porţile se vor vedea mai clar. Bănuiesc că asta contează şi pentru voi. Altfel e de rău.
Mai multe gesturi ale oamenilor din fotbal către suporteri. Scrisori de împăcare, pacte de neagresiune, declaraţii de bune intenţii. Pentru turbulenţi, poliţia a pregătit o sală de vizionare cu plasmă HD şi scaune ergonomice. Totul pentru ca ei, micuţii, să fie mulţumiţi. Fiindcă, ştiţi ceva? E mult mai confortabil să fii microbist decît participant activ un meci. Stai pe un scaun în tribună, îţi exerciţi dreptul democratic la liberă exprimare, înjuri, strigi, compui măscări în metru antic şi medieval, fluieri, îţi descarci surplusul de adrenalină, fuck, fuck off, fuck in, dacă ai puţin noroc te baţi niţel şi cu forţele de ordine, şi cu galeria adversă, şi cu fătălăii de prin staţiile de metro şi tramvai care nu pricep o iotă din chestia asta numită fenomenul ultras.
V-aţi enervat, aşa-i? Că ultrasul e iute la mînie şi nu-i place să-i pui oglinda în faţă. Totuşi, dacă nu vă cer prea mult, încercaţi să citiţi pînă la capăt! Aceasta nu e o epistolă sentimentală cum a scris Stoichiţă către nişte tipi care şi-au închipuit că îl umilesc. Fiţi foarte atenţi, acest om căruia i-aţi aruncat în faţă că este sluga lui Becali s-ar putea să aducă titlul în Ghencea după ani şi ani în care din exerciţii de demnitate nu au ieşit decît nişte locuri în preajma podiumului! Aşadar, dragii mei:
Aveţi drepturi, dar nu aveţi toate drepturile din lume!
Da, fără voi fotbalul e mai nesărat, îşi pierde farmecul, rotunjimea şi dimensiunea populară,
dar am impresia că ai început să confundaţi calitatea de suporter, de ultras moderat sau ultras taliban cu aceea de minoritate exceptată şi alintată. Ştiu că viaţa de suporter nu e uşoară, ştiu că vă urcaţi în trenuri mizerabile noaptea şi ajungeţi la locul faptei în dimineaţa meciului, nemîncaţi, obosiţi, că după fluierul final o luaţi de la capăt, ştiu că poliţiştii şi stewarzii nu sînt cele mai inteligente fiinţe din lume, nu e un secret pentru nimeni că pedepsesc la grămadă atunci cînd se întîmplă ceva rău, voi ziceţi că vă provoacă, ce-i drept e că şi voi îi provocaţi pe ei.
Ştiu toate astea, toată lumea le ştie, inclusiv patronii aceia pe care îi detestaţi, de cele mai multe ori pe bună dreptate.
Ştim, ştiţi. Ştiţi că urmează un retur greu. Un retur în care vom fi şi mai nervoşi şi mai obosiţi decît de obicei, fiindcă în joc e o miză uriaşă, despre care pot să vă spun un singur lucru. Nu va poposi în buzunarele noastre. Hai să încercăm ceva foarte la îndemînă! Să ne uităm la fotbal împreună. Daţi-le o şansă celor care îmbracă tricourile echipelor voastre. Priviţi mai mult spre gazon şi mai puţin spre tribuna oficială. Veţi observa că, nebăgaţi în seamă, toţi mogulii, latifundiarii şi elefanţii aceia fumători sau nu de trabuc îşi vor pierde treptat din greutate. Ei se vor face din ce în ce mai mici, iar mingea, jucătorii şi porţile se vor vedea mai clar. Bănuiesc că asta contează şi pentru voi. Altfel e de rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu