Dar iata ca fenomenul s-a prins si de tara noastra. Primele brigazi, primele vise ca ii vom putea egala pe italieni, francezi. Era pentru prima data ceva organizat, ceva care dadea culoare peluzelor, care te facea sa vii meci de meci pe stadion, pentru a invata cantece noi, pentru a incerca sa ajuti cu orice pentru ca peluza ta sa fie cea mai admirata si cea mai temuta peste tot. Era ceva nou, si cum la romani atunci cand apare ceva nou toata lumea se inghesuie sa-l aiba, asa s-a intamplat si cu fenomenul ultra. Atmosfera era alta, tensiunea dn derby-uri era mai apasatoare ca oricand, frecventarea peluzelor si iubirea acelei vieti unice te faceau sa simti ca traiesti cu adevarat pentru doua culori. Totul era destul de frumos.
Insa baietii au devenit barbati. Odata cu trecerea timpului a trecut si orgoliul, au trecut si visele. Cei mai vechi fie s-au retras, fie au ramas in peluza ca lideri de grupuri sau doar simpli spectatori, singurul lucru care conteaza pentru ei fiind situatia financiara. Si aici ma refer la favoruri, bisnita si multe alte nereguli care distrug o peluza intreaga. Ca de obicei mentalitea romanului strica tot ce e frumos si firesc. Cei mari, trecuti prin viata, batai reale, si cu o oarecare experienta, se retrag incet incet, fiindca e firesc, intervin responsabilitatile familiale sau pur si simplu se retrag de bunavoie, gandindu-se ca lasa in spate o generatie noua, care va ridica peluza.
Aici e punctul cel mai dureros. Viitorul nu suna prea bine. Prea multi teribilisti, prea multi baieti care la o gura de alcool prind curajul si puterea lui Superman, prea multe vorbe si amenintari aruncate in vant pe forumuri si mult prea multa prostie. E "cool" sa ai poze pe Hi5, sa te lauzi ca esti un infocat "ultras" in toate ipostazele, cu portavocea in mana, cu gluga pe cap si cu fularul acoperindu-ti pe jumatate fata, stand pe gard cu mainile ridicate si multe alte ipostaze de care iti este scarba sa le privesti, si te gandesti ca acei baieti inca se mai cearta cu parintii lor pentru deplasari, si inca mai au de dat un BAC. Si apoi se intreaba de ce ii alearga baietii rivali pe strazi. Cum sa iubesti fenomenul cand un Dj "tare" isi face aparitia si te gandesti ca si asa meciul nu e important. Dau importanta unor haine, neaparat sa fie in patratele, ca asa au vazut in Anglia si in alte tari. Se imbraca casual ca asa e moda in peluze. Daca ar gandi putin si-ar da seama ca nu conteaza ce porti, ci conteaza mentalitatea si pasiunea, pentru ca in fond asta ne lipseste.
Si cand vezi ca lumea te acuza, ca nu te intelege, ca te priveste ca pe un criminal, ca pe o scursura a societatii, iti vine sa renunti de tot. Lumea doarme linistita si nu stie ca dreptatea e stramba si ca adevaratii criminali traiesc printre noi si ii vezi zi de zi imbracati frumos in uniforma cu un zambet superior, ca normal, e politist sau jandarm. Si abia asteapta o mica scanteie sa iti arate cat de "barbat" este si ce indemanare are la "dat cu bastonu'". In fine, dreptatea va veni, chiar daca foarte tarziu, dar exista mereu un echilibru.
Ma trezesc zi de zi cu speranta ca acele grupuri ultra serioase care au mai ramas vor putea sa lupte cot la cot prin pasiunea si devotamentul lor ca acest fenomen sa nu dispara. Si sper ca intr-o zi ca aceasta generatie din care si eu fac parte sa scape de imaturitatea asta si sa inceapa cu adevarat sa lupte pentru ceea ce iubesc si traiesc: Ultra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu